Interviu cu Liviu Jicman, Președintele Institutului Cultural Român (ICR), la SIPAM

Liviu Jicman este omul care, din sediul central al Institutului Cultural Român, unde a revenit din 2021, susține legăturile între cultura românească și marile scene ale lumii. În 2024, a preluat și președinția rețelei europene EUNIC, ce reunește institutele naționale de cultură ale Uniunii Europene.

Cu studii în economie și drept și o experiență de 15 ani în sectorul cultural, de la Muzeul Național Cotroceni, la Ministerul Culturii și funcții de conducere în ICR, Jicman crede cu tărie în diplomația culturală și în puterea artei de a construi punți între oameni și țări. 

L-am întâlnit la Sibiu, în cadrul Sibiu International Performing Arts Market (SIPAM), pentru a vorbi despre cum arată cultura românească pe scena internațională, despre strategiile ICR și despre provocările și oportunitățile diplomației culturale în vremuri tot mai schimbătoare.

Pentru audiența internațională, ne puteți oferi o privire de ansamblu asupra structurii ICR și asupra autonomiei pe care o au reprezentanțele în implementarea proiectelor?

Liviu Jicman: Institutul Cultural Român desfășoară numeroase activități, iar cea mai importantă componentă o reprezintă programele realizate de reprezentanțele noastre din străinătate. De la preluarea mandatului de către actualul Consiliu de Conducere, la sfârșitul anului 2021 – începutul lui 2022, am considerat esențial să stabilim o direcție strategică clară. Astfel, am elaborat o strategie pentru perioada 2022-2026, care servește drept principal instrument pentru planificarea activităților reprezentanțelor.

Reprezentanțele ICR au autonomie deplină în planificarea programelor. Ele elaborează inițial un program anual, pe care îl supun aprobării Consiliului de Conducere. Acesta poate adopta programul așa cum este propus sau poate aduce modificări, completări sau eliminări de proiecte, dacă este cazul. După aprobare, reprezentanțele își adaptează programul în funcție de specificul scenei culturale locale și de resursele financiare disponibile. Fiecare proiect este ulterior analizat și validat de Comitetul Director.

În afară de activitatea reprezentanțelor externe, ce alte programe desfășoară ICR?

Liviu Jicman: Pe lângă ce fac reprezentanțele, ICR are multe alte activități. Avem, de exemplu, șapte programe de burse. Trei se desfășoară prin reprezentanțele externe, iar celelalte în țară: burse pentru traducători consacrați, pentru traducători în formare, pentru jurnaliști culturali străini care vin să cunoască scena culturală românească, burse pentru cercetători și altele.

Există, apoi, programele Centrului Național al Cărții (CENNAC), un departament mic, dar echivalentul instituțiilor precum Centre National du Livre din Franța. CNC derulează programe de finanțare pentru traduceri: Translation and Publication Support (TPS), programul Publishing, și Romanian Books for Children, pentru literatură pentru copii.

Programele CENNAC acoperă întreg lanțul culturii scrise: avem burse pentru traducători și ateliere de traducere, programe prin care editurile străine primesc finanțări pentru traducerea și publicarea operelor scrise în limba română, participăm la târguri de carte, organizăm evenimente pentru promovarea culturii scrise, publicăm revista Lettre Internationale. În plus, susținem în țară festivaluri cu potențial internațional, cum sunt FITS la Sibiu, TIFF la Cluj, Festivalul Internațional de Literatură de la Iași (FILIT), târguri și festivaluri de artă. Nu în ultimul rând, ICR are propria editură.

Cum acoperiți spațiile unde ICR nu are reprezentanțe?

Liviu Jicman: Prin Direcția Relații Internaționale. Colaborăm cu ambasadele României care ne propun proiecte, inclusiv manifestări de tip Ziua Europei, a Francofoniei sau zile ale culturii / ale filmului românesc. Dar independent de acestea, susținem și mobilități: un artist român invitat la un festival important poate solicita sprijinul ICR, chiar și fără să existe un proiect în sensul clasic organizat împreună cu ICR sau ambasada. Astfel, putem sprijini proiecte și în zone unde nu avem reprezentanțe.

Din perspectiva ICR, cum ați descrie starea actuală a culturii românești și poziționarea ei internațională?

Liviu Jicman: E dificil să ofer o privire de ansamblu foarte scurtă, însă mă voi concentra pe perspectiva ICR și pe prezența internațională a culturii românești. Cred că suntem foarte bine poziționați. Avem domenii în care excelăm și suntem deja recunoscuți la nivel internațional, dar și domenii aflate în plină expansiune. În ceea ce privește creațiile artiștilor români, consider că stăm foarte bine. Nu mai este nevoie să subliniez cât de apreciat este filmul românesc și faptul că, deși generațiile se schimbă, cineaștii români continuă să câștige premii importante la nivel internațional.

Merită menționată colaborarea noastră cu maestrul Cristian Măcelaru, ale cărui performante sunt apreciate la nivel global, și cu Orchestra Națională a Franței pentru Integrala Enescu, lansată la cea mai prestigioasă casă de discuri din Europa. Ori participarea tinerilor muzicieni români în cadrul Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene EUYO. În artele plastice, avem artiști valoroși și galerii care, deși încă puține, sunt din ce în ce mai prezente la târgurile internaționale. În zona artelor spectacolului, teatrul românesc se bucură de apreciere internațională, iar FITS de la Sibiu înregistrează în prezent cele mai mari performanțe.

Care sunt pașii ICR în conectarea la rețele internaționale?

Liviu Jicman: Suntem, din 2007, membri EUNIC - rețeaua institutelor naționale de cultură din Uniunea Europeană. ICR asigură și prezența muzicienilor români în European Union Youth Orchestra. La finalul anului trecut, ICR a aderat la două organizații importante în domeniul artelor spectacolului: ISPA (International Society for Performing Arts) și APEP (Asociația Profesională pentru Arte Performative). Aceste rețele oferă un cadru de întâlnire pentru profesioniști și instituții. Fiind parte a acestor rețele, facilităm și altor organizații din România accesul la conexiuni internaționale.

Considerați că România se află într-o poziție comparabilă cu alte țări din regiune în ceea ce privește diplomația culturală?

Liviu Jicman: Cred că poziția noastră se situează undeva la mijloc. Avem o rețea solidă, cu 19 reprezentanțe în străinătate, cu una sau două mai puține decât Polonia, dar poate câteva în plus față de alte țări. În multe locuri, ICR este bine conectat și recunoscut ca un partener important. Personal, am avut onoarea să fiu ales președinte al rețelei europene EUNIC și continui să fac parte din board-ul acestei organizații.

Totuși, consider că rețeaua ICR a fost construită cu un accent puternic pe Europa de Vest, în perioada în care România se pregătea de aderarea la Uniunea Europeană și NATO. După aproape două decenii, ar trebui să ne concentrăm mai mult și pe Europa Centrală și de Est, unde rețeaua noastră nu este la fel de bine dezvoltată. Avem reprezentanțe la Budapesta, Praga și Viena, însă lipsesc din Balcani, din fosta Iugoslavie și din Bulgaria. Pe de altă parte, am făcut progrese la nivel global, deschizând anul trecut ICR Tokyo, pe lângă reprezentanțele deja existente la New York, Beijing, Istanbul și Chișinău.

Ce obiective strategice aveți pentru Asia, în special după deschiderea ICR Tokyo?

Liviu Jicman: Japonia și Tokyo sunt piețe culturale extraordinare, cu mai multe oportunități decât putem susține. Trebuie să fim strategici, pentru că distanța e mare, costurile sunt ridicate și nu vrem doar să venim, să prezentăm un spectacol de succes și să plecăm fără urmări. Scopul este să legăm parteneriate, să dezvoltăm coproducții și interconectări. Mă bucur că există rezultate concrete ale Sezonului România-Polonia, cu coproducții prezentate atât la Festivalul Național de Teatru, cât și aici, la Sibiu.

Ce considerați esențial în contextul global actual, mai ales pentru artele spectacolului și cultură în general?

Liviu Jicman: Cred că esențial este ca produsul cultural sau spectacolul să reușească să se adreseze unui public care să-l înțeleagă, indiferent de context. Fie că vorbim de bariera limbii, fie de diferențe geografice sau sociale, important este ca produsul artistic să fie înțeles și să trezească emoție. Atunci vorbim despre un produs cultural de succes.

Iar dacă ar fi să vorbim despre intersecționalitate, există direcții asumate la ICR pentru sprijinirea artiștilor care lucrează la intersecția genurilor, identităților și mediilor culturale?

Liviu Jicman: Da, multidisciplinaritatea este unul dintre elementele esențiale incluse în strategia ICR pentru perioada 2022-2026. Este importantă, în primul rând, pentru că reprezintă o direcție majoră la nivel internațional. În al doilea rând, ea permite accesul către publicuri diverse și contribuie la creșterea audiențelor, atât în țară, cât și în străinătate. În al treilea rând, multidisciplinaritatea stimulează creativitatea, pentru că artiștii de astăzi explorează mai multe forme de expresie și se adresează publicului din perspective variate și complexe.