Strategii culturale într-o lume polarizată: lecții de la liderii europeni ai diplomației culturale

Ediția din 2025 a Bursei Internaționale de Spectacole de la Sibiu (SIPAM), organizată sub egida Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, a reunit unii dintre cei mai influenți actori din diplomația culturală europeană pentru o conversație necesară în cadrul panelului Diplomația culturală în acțiune: Rolul Instituțiilor Guvernamentale în Promovarea Colaborării Globale. Într-un context marcat de schimbări politice, austeritate bugetară și polarizare ideologică, sesiunea a oferit o perspectivă rară asupra modului în care instituțiile susținute de stat construiesc parteneriate, susțin programe artistice și rămân relevante în vremuri tulburi.

Moderată de Cosmin Chivu, profesor asociat la Sands College of Performing Arts din New York, discuția a reunit directori de rang înalt din cadrul Institutului Cultural Român (ICR), Goethe-Institut, Institut Français, Institutul Polonez și Ministerul Culturii din România.

Printre vorbitori s-au numărat: Liviu Jicman (președinte al Institutului Cultural Român și al EUNIC), Corina Panaitopol (director ICR Bruxelles), Dorian Branea (director ICR New York), Ioana Anghel (director ICR Budapesta), Monica Drăgan (director adjunct în Ministerul Culturii), Joachim Umlauf (director Goethe-Institut România), Natalia Mosor (director Institutul Polonez în România), Ioana Alexandru (manager de proiect, Institutul Francez din București) și Tilla Rudel (director Institutul Francez din Timișoara).

Dialogul a evoluat atât ca un ghid practic pentru colaborări instituționale, cât și ca o reflecție asupra modului în care cultura poate funcționa ca diplomație într-un climat global tot mai instabil. În ciuda diferențelor semnificative de ordin politic, financiar și operațional, participanții au conturat o viziune comună: crearea unor platforme internaționale durabile, deschise și relevante.

„Nu facem export cultural”, a declarat Dorian Branea, directorul ICR New York. „Ne bazăm pe mutualitate. Co-creăm proiecte împreună cu partenerii noștri americani și internaționali.” Pentru Branea, colaborarea culturală autentică nu presupune impunerea unilaterală a unui produs, ci dezvoltarea organică, în dialog.

Liviu Jicman a susținut aceeași idee: „Indiferent că vorbim despre tradiție sau producții contemporane, criteriile de performanță și reprezentativitate rămân aceleași: calitate și conexiune.” Pentru el, parteneriatele nu sunt doar o strategie,  ele reprezintă fundația însăși a diplomației culturale.

Natalia Mosor, directoarea Institutului Polonez din România, a punctat esența: „Cultura înseamnă conexiune. Fără conexiune, nu poți transmite nimic, indiferent de agenda politică.” Ea a oferit exemplul sezonului cultural româno-polonez ca model de înțelegere reciprocă și colaborare pe termen lung.

În cazul Institutului Francez din Timișoara, condus de Tilla Rudel, fiecare proiect este realizat în parteneriat local. „Nu am propus niciodată un proiect fără un partener român”, a spus ea, subliniind importanța parteneriatelor culturale comune.

Chiar și în contexte politice dificile, liderii culturali găsesc modalități creative de a-și păstra autonomia. Dr. Joachim Umlauf, de la Goethe-Institut România, a recunoscut: „Nu poți separa munca culturală de politică, chiar dacă îți dorești. În unele țări, parteneriatele devin scutul nostru împotriva instrumentalizării politice.”

Paneliștii au oferit sfaturi practice pentru artiștii și instituțiile care doresc să colaboreze cu institute culturale susținute de stat.

„Începeți cu un dialog, nu cu o cerere”, a spus Tilla Rudel. „Fiți deschiși să vă rafinați ideea. Cele mai reușite colaborări sunt adesea cele neașteptate.”

Joachim Umlauf a fost tranșant: „Nu trimiteți propuneri pe WhatsApp. Scrieți un email structurat. Și dacă nu primiți răspuns, reveniți. De două ori.” Perseverența, a subliniat el, este nu doar acceptată, ci necesară.

Monica Drăgan, din partea Ministerului Culturii, a subliniat importanța documentării: „Nu trimiteți mesaje vagi de tipul: ‘Ce fonduri există pentru artele contemporane?’ Folosiți portalul www.fonduri-cultura.ro și documentați-vă despre opțiuni.”

Pentru finanțări internaționale mai complexe, există mecanisme precum Programul Cantemir, Creative Europe, Granturile SEE sau inițiativele franco-germane, care sprijină mobilitatea și colaborările transfrontaliere.

Dar mai presus de toate, propunerile trebuie să fie în acord cu valorile instituției. „Dacă proiectul este fascist, homofob, anti-feminist sau militarist, nici nu vă deranjați”, a spus Branea. „Avem o strategie culturală clară, publică și principială. Asta este linia noastră de bază.”

Deși atmosfera a fost una colaborativă, discuțiile despre buget au adus un contrast evident. Joachim Umlauf a dezvăluit că bugetul anual al Goethe-Institut București pentru activități culturale a revenit la nivelul din 2017,  doar 40.000 EUR, în ciuda inflației. „Ne bazăm pe fonduri europene și pe fundații germane”, a spus el. „Dar este o catastrofă.”

Franța, potrivit Tillei Rudel, are un model descentralizat. În 2021, bugetul total pentru cultură s-a ridicat la 21 miliarde EUR, alimentat din surse ministeriale, regionale și municipale.

Natalia Mosor a menționat că Polonia beneficiază de o ușoară creștere a bugetului datorită președinției UE, dar „costurile ridicate, precum biletele de avion, consumă rapid resursele.”

În România, Liviu Jicman a precizat că bugetul ICR se situează între 3–4 milioane EURO anual, dar în 2025 instituția se confruntă cu un deficit de 1,7 milioane lei. Filiala ICR Tokyo s-a deschis fără finanțare suplimentară, iar sezonul bilateral cu Polonia a fost lăsat complet fără sprijin financiar.

Monica Drăgan a confirmat că bugetul alocat culturii la nivel național este de doar 0,7% din PIB, iar cultura este adesea primul domeniu care suferă atunci când sunt reduceri bugetare. „Chiar și la nivel european, cultura rămâne pe ultimul loc în priorități. Luptăm să schimbăm această percepție.”

Pe final, Corina Panaitopol, directoarea ICR Bruxelles, a oferit o perspectivă valoroasă: „Sibiul este perceput în Bruxelles ca un exemplu de bună practică, o sămânță care a crescut într-o grădină.”

Este dovada a ceea ce poate fi construit atunci când parteneriatele funcționează și când politicile culturale se aliniază cu inițiativa locală. SIPAM, prin sesiuni precum aceasta, arată că diplomația, atunci când este ancorată în cultură, poate fi umană, autentică și profund transformatoare.