Brooklyn Academy of Music în dialog: trecut, prezent și pulsul viitorului
•
Pe 25 iunie 2025, în cadrul Sibiu International Performing Arts Market a avut loc un moment de referință în dialogul cultural global: prima conversație publică dintre Joseph V. Melillo și Amy Cassello, două figuri vizionare care au marcat istoria Brooklyn Academy of Music (BAM). Discuția a fost moderată de Cosmin Chivu, Associate Professor la Sands College of Performing Arts din New York, și a explorat evoluția uneia dintre cele mai emblematice instituții culturale americane, de la efervescența festivalului Next Wave până la provocările și speranțele care îi modelează viitorul.
Un dialog între epoci
Joseph V. Melillo, director artistic al BAM între 1983 și 2018, a deschis conversația rememorând transformarea instituției sub conducerea sa și rolul fundamental jucat de predecesorul său, Harvey Lichtenstein. Dintr-un nucleu dedicat dansului postmodernist, BAM s-a transformat rapid într-o platformă globală pentru spectacole inovatoare, găzduind legende internaționale precum Peter Brook, Pina Bausch, Robert Wilson și Lucinda Childs. Melillo a subliniat rolul esențial al echipelor tehnice și de producție în crearea unei „familii BAM” care a inspirat loialitate din partea unor artiști de talie mondială: „Nu e vorba despre clădire,” a spus el. „E vorba despre ce se întâmplă înăuntru și despre oamenii care fac acele lucruri posibile.”
Amy Cassello, actuala directoare artistică a BAM, a reflectat asupra moștenirii preluate într-o perioadă de reconfigurare instituțională, într-o lume post-pandemică și un peisaj cultural tot mai complex: „BAM este ceea ce a fost întotdeauna: o instituție artistică menită să aducă oamenii împreună și să rămână în dialog cu artiștii și cu temele momentului,” a spus ea. Mandatul ei este definit de agilitate strategică, deschidere către comunitate și reimaginarea programelor, toate reflectate în stagiuni sold-out și producții apreciate precum Un tramvai numit dorință în regia Rebeccăi Frecknell sau Pescărușul realizat de o companie argentiniană și jucat integral în limba spaniolă: „Chiar dacă nu înțelegeai cuvintele,” a explicat Cassello, „emoția actorilor spunea povestea. Asta face teatrul.”
Reimaginarea tradiției într-o lume în schimbare
Discuția a abordat modul în care BAM își menține angajamentul pentru „programe curajoase” adaptându-se, în același timp, la realitățile financiare, sociale și politice actuale.
- Infrastructură & evoluția publicului: Extinderea fizică a BAM, incluzând Howard Gilman Opera House, Harvey Theater și Fisher Building, care a permis susținerea unor forme diverse de artă și a noilor generații de artiști, în paralel cu schimbările demografice din Brooklyn.
- Pandemia și revenirea: Cassello a vorbit deschis despre dificultățile întâmpinate în perioada COVID-19 și despre reîntoarcerea la valorile de bază ale BAM: „Publicul nu doar că s-a întors după pandemie. Avea nevoie să fie împreună,” a spus ea. „Ne-am întors la esență: spectacole excelente, interesante, provocatoare, poate cu o nevoie urgentă de a acționa fiindcă lumea nu mai este la fel”.
- Accesibilitate și echitate: În ciuda costurilor operaționale în creștere, BAM rămâne angajat față de ideea de accesibilitate: „Avem mereu bilete la 35 de dolari pentru fiecare spectacol, și nu sunt toate în ultimul rând,” a explicat Cassello. „Ai nevoie și de cumpărătorul biletului de 400 de dolari ca să poți susține pe cel de 35 de dolari. E un act de echilibru.”
-
Diplomație culturală: Provocările legate de obținerea vizelor internaționale au fost discutate sincer: „Uneori avem biroul lui Chuck Schumer pe apelare directă ca să facem posibile vizele. Atât de mult contează,” a mărturisit Cassello. „Vom continua să facem spectacole internaționale. Costă mai mult, dar nu e negociabil.”
Programarea ca declarație artistică
Cassello a adus în discuție producții precum „Catarina și frumusețea de a ucide fasciștii” de Tiago Rodrigues, care reflectă orientarea curatorială actuală a BAM: lucrări emoționale, cu putere de reflecție civică, dar care evită retorica excesivă: „Arta e un act de credință,” a spus ea. „Este haotică. Este necesară. Și ne ține vii.”
Melillo a rememorat realizarea de care este cel mai mândru: readucerea pe scenă a operei „Einstein on the Beach” de Philip Glass și Robert Wilson – un manifest avangardist, montat la BAM în 1984, 1992 și 2012 – care a devenit un reper generațional: „Să creezi un eveniment cultural în New York e o artă. Cere amploare, viziune și risc,” a subliniat el.
Cassello a anunțat un nou eveniment comemorativ în această direcție: proiecția în septembrie 2025 a filmului „Mahabharata” de Peter Brook (restaurat digital), în Harvey Theater, chiar de ziua în care Brook ar fi împlinit 100 de ani.
Filantropie, identitate și viitor
Stephanie French, cea care a coordonat activitatea de filantropie la Philip Morris timp de 20 de ani și susținătoare timpurie a festivalului Next Wave, a intervenit pentru a oferi o perspectivă istorică și financiară. Ea a rememorat cum acronimul „BAM” a rezultat dintr-o sesiune de brainstorming de marketing și a ajutat la rebrandingul instituției ca avangardă a inovației artistice: „Next Wave a construit încredere. A transmis publicului: lăsați asta în seama noastră, vă vom oferi ceva spectaculos,” a spus ea.
French a subliniat că în mediul corporatist, filantropia înseamnă branding și i-a încurajat pe artiști să se poziționeze strategic: „Asumați-vă riscuri. Fiți canalul viitorului. Asta e darul și responsabilitatea voastră.” Melillo a adăugat că în peisajul fragmentat de azi, artiștii trebuie să fie prezenți și pe rețelele sociale: „Artiștii de azi trebuie să fie pricepuți în social media,” a spus el. „Trebuie înțeleasă și folosită creativ, autentic, ca extensie a muncii lor.”
Un apel către artiști și public
În încheiere, toți cei trei vorbitori și-au reafirmat credința în forța spectacolului live: „Artiștii sunt centrul universului nostru,” a spus French. „Fără ei, nimic din toate astea nu ar exista.”
Pentru Melillo și Cassello, programarea este un serviciu în slujba artistului și a publicului, o formă de responsabilitate culturală: „Trebuie să le oferi oamenilor un motiv bun să iasă din casă,” a spus Cassello. „Cu toții vrem acea experiență comună. Dar ea trebuie să aibă sens.”
Întrebată ce îi dă speranță, Cassello a încheiat cu o notă de optimism: „Interconectarea dintre noi, acceptarea ei ca responsabilitate, ca obligație, dar și ca bucurie, și faptul că arta continuă să apară.” După cum a spus și mai devreme: „Suntem casa artiștilor curajoși, a publicurilor curioase și a ideilor îndrăznețe.”
Această conversație excepțională, acum parte din arhivele BAM și SIPAM, este nu doar o mărturie a unei instituții de elită, ci și un apel adresat comunității internaționale de arte performative de a rămâne îndrăzneață și incluzivă.
