Norway Now: Cum a construit o țară unul dintre cele mai ambițioase ecosisteme europene pentru artele spectacolului

La ediția din 2025 a Sibiu International Performing Arts Market (SIPAM), reflectoarele s-au îndreptat către unul dintre cele mai constant inovatoare și sprijinite de stat peisaje artistice din Europa: Norvegia. Curatoriată de Performing Arts Hub Norway (PAHN) și moderată de directoarea organizației, Hege Knarvik Sande, sesiunea Norway Now a oferit o perspectivă amplă asupra infrastructurii dedicate artelor performative din Norvegia, politicilor publice care o susțin și forțelor dinamice care modelează prezentul și viitorul său artistic.

Cu vorbitori ce au acoperit un spectru larg, de la directori ai teatrelor naționale la creatori experimentali și reprezentanți ai autorităților de finanțare, panelul a ilustrat forța duală a modelului norvegian: o strategie culturală centralizată, susținută de o expresie artistică profund descentralizată.

Un teatru național pentru o societate globală

Kristian Seltun, director artistic al Nationaltheatret (Teatrul Național al Norvegiei), a deschis discuția subliniind rolul complex pe care îl joacă această instituție de stat. A remarcat că, deși are misiunea de a susține excelența artistică, teatrul trebuie să răspundă totodată așteptărilor publicului, finanțatorilor și cadrului politic. A caracterizat această provocare drept un echilibru între „libertatea artistică” și „responsabilitatea publică”.

Seltun a declarat: „Nu suntem doar curatorii identității norvegiene. Suntem facilitatori ai conversației globale.” El a descris modul în care Nationaltheatret creează spațiu pentru inovație, menținând în același timp răspunderea față de public, autorități și audiențe în schimbare. Pentru Seltun, programarea pe scena națională înseamnă o negociere constantă între autonomia artistică și relevanța socială.

De asemenea, a reafirmat angajamentul teatrului pentru parteneriate internaționale, menționând colaborări de lungă durată cu teatre din Europa de Est și Germania. „Faptul că suntem o instituție națională,” a precizat el, „nu ne limitează la narațiuni naționale, din contră, ne obligă să ne implicăm în dialoguri globale.”

Intervenția sa a plasat clar Nationaltheatret atât ca simbol cultural național, cât și ca platformă pentru dialog transnațional, în acord cu obiectivele mai largi de diplomație culturală ale Norvegiei.

În contrast cu scara și prestigiul teatrului național, Jørgen Knudsen, directorul Black Box teater, a prezentat o instituție ce funcționează mai degrabă ca un laborator artistic. A descris teatrul drept „acasă pentru performance contemporan și practici interdisciplinare”. Spre deosebire de sălile tradiționale, Black Box funcționează mai degrabă ca un spațiu de creație contextuală decât ca un simplu prezentator: „Comandăm, coproducem și însoțim lucrările de la început până la final.”

Cunoscut pentru dedicarea sa față de performance experimental și interdisciplinar, teatrul prioritizează colaborările pe termen lung și procesele de creație îndelungate. „Nu căutăm soluții rapide. Construim ecosisteme bazate pe încredere”, a spus Knudsen. A recunoscut și că instituția a fost criticată politic în ultimii ani pentru susținerea unor conținuturi provocatoare: „Libertatea de expresie nu este un slogan pentru noi. Este motivul pentru care existăm.”

Intervenția sa a plasat Black Box teater ca un loc critic pentru cercetare interdisciplinară și libertate artistică, oferind un model de cum o instituție de mici dimensiuni poate rămâne relevantă atât la nivel local, cât și internațional.

Din regiunile nordice ale Norvegiei, Per I. Ananiassen, directorul Sámi National Theatre Beaivváš, a oferit o perspectivă profundă asupra reprezentării culturale. A prezentat Beaivváš drept „nu doar un teatru, ci o fortăreață culturală” pentru identitatea culturii sámi. Lucrând în principal în limbile sámi, teatrul este o platformă pentru povestiri ancorate în cosmologii indigene, tradiții orale și realități trăite.

Beaivváš este singurul teatru profesionist din lume care produce spectacole în limbile sámi, ceea ce îl transformă într-o instituție atât artistică, cât și politică. „Suntem un teatru de limbă, dar și un teatru de rezistență”, a subliniat Ananiassen. Deși a mulțumit pentru sprijinul public, a avertizat asupra fragilității infrastructurale cu care se confruntă instituțiile indigene și a pledat pentru alianțe internaționale mai solide care să amplifice vizibilitatea sámi peste granițe.

Yngvild Aspeli, directoarea artistică a Nordland Visual Theatre, a vorbit despre cum periferia geografică poate deveni un atu artistic. A arătat că teatrul, situat deasupra Cercului Polar, transformă izolarea în avantaj. „Peisajul oferă timp și liniște, esențiale pentru teatrul vizual,” a spus ea.

Specializat în dramaturgie vizuală, manipularea obiectelor și scenografie hibridă, teatrul are o puternică orientare spre turnee internaționale. Având o populație locală restrânsă, Nordland a dezvoltat un model de incubare artistică și export, un loc unde limbajele vizuale și formele hibride sunt testate și rafinate constant.

În timp ce teatrul urban adesea impune un ritm alert, Torkil Sandsund și Miriam Prestøy Lie, co-directorii Festivalului de Teatru din Fjaler, propun o dramaturgie a încetinirii. Au descris festivalul ca un „ecosistem de loc, oameni și explorare poetică”. Spre deosebire de festivalurile urbane, Fjaler se desfășoară în spații rurale, grădini, hambare, fiorduri, integrând peisajul în însăși structura spectacolelor.

„Artiștii nu vin doar să prezinte ceva,” a spus Lie. „Ei vin să rămână, să meargă, să asculte.” Modelul festivalului demonstrează că ruralitatea poate genera nu doar estetică, ci și etică,  ancorată în prezență, ascultare și grijă.

Siri Løkholm Ramberg, directoare artistică a Festivalului Internațional Fosse și programatoare la Det Norske Teatret, a vorbit despre impactul internațional al premiului Nobel pentru Literatură acordat dramaturgului Jon Fosse în 2023. A descris dramaturgia lui Fosse ca fiind „deschisă, metafizică și lentă”, atrăgând un public global interesat de teatru poetic și filozofic.

Festivalul comandă noi traduceri și găzduiește reinterpretări internaționale ale operei lui Fosse, de la Japonia la Insulele Feroe. „Piesele lui creează tăcere și tensiune metafizică, calități care se traduc dincolo de granițe”, a spus Ramberg.

Hedda Grindland Abildsnes, consilier senior în cadrul Arts and Culture Norway, a detaliat sistemul de finanțare care susține aceste forme diverse de expresie artistică. Modelul norvegian combină sprijinul structural (pentru instituții) cu granturi pe proiect (pentru artiști și companii), încurajând activ colaborările internaționale. „Parteneriatele globale nu sunt doar permise,” a spus Abildsnes, „ci sunt stimulate.”

Intervenția sa a evidențiat faptul că modelul norvegian susține deliberat experimentarea, echitatea regională și deschiderea globală, un exemplu rar de guvernanță culturală holistică.

Deși nu toate au fost reprezentate prin intervenții directe, mai multe companii de teatru au fost evidențiate în cadrul sesiunii, fiecare ilustrând o direcție distinctă a inovației artistice norvegiene. Jo Strømgren Kompani este recunoscută pentru hibridul său unic de dans și teatru și pentru jocurile de limbaj cu accente absurdiste; Susie Wang creează spectacole de groază cu o estetică stranie, în care logica cinematografică se îmbină cu tropi teatrali clasici; iar NIE Theatre dezvoltă producții colaborative, multilingve, construite în jurul memoriei, migrației și comunității.

Împreună, aceste companii reflectă ethosul larg al scenei artistice norvegiene: un angajament autentic față de rigoare, experiment și curajul de a sfida convențiile.

Norway Now nu a fost doar o prezentare a realizărilor naționale, ci o invitație la imaginație: cum ar putea arăta un ecosistem artistic care valorizează excelența și echitatea în egală măsură. Scena norvegiană a artelor spectacolului, deși ancorată în sprijinul de stat, rămâne pluralistă, de la povești indigene în nord la festivaluri experimentale în sate izolate.

Într-un timp în care multe instituții culturale luptă pentru supraviețuire și relevanță, modelul Norvegiei se remarcă prin misiunea sa civică clară, investițiile stabile și credința profundă în puterea socială a artei. După cum a spus moderatoarea Hege Knarvik Sande: „Nu exportăm doar spectacole. Exportăm moduri de a gândi cultura, colaborarea și grija.”