Festivalurile europene în dialog: cum Sibiu, Edinburgh și Avignon redescoperă ADN-ul artelor spectacolului

Într-o perioadă de schimbări globale, urgențe climatice, polarizare culturală și instabilitate economică, cele mai influente festivaluri de teatru din Europa, Edinburgh, Avignon și Sibiu, s-au reunit în dialog la ediția 2025 a Bursei Internaționale de Arte Performative de la Sibiu (SIPAM). Într-o sesiune intitulată „Festivalurile europene în dialog”, s-au expus provocările și speranțele care modelează viitorul artelor spectacolului.

Moderată de Cosmin Chivu (Sands College of Performing Arts, New York), conversația i-a avut ca invitați pe Roy Luxford (Director de Creație, Edinburgh International Festival), Harold David (Co-președinte, Avignon Festival & Compagnies), Vicențiu Răhau (Director de Organizare și Program, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu) și pe consultantul cultural și teoreticianul Octavian Saiu. 

ADN-ul unui festival: între moștenire și reinventare

Încă de la înființarea sa în 1947, Edinburgh International Festival a fost conceput ca un gest de reconciliere postbelică. „Nu a început dintr-un impuls artistic, ci unul diplomatic,” a spus Roy Luxford. Totuși, acest ADN, care leagă oameni dincolo de granițele ideologice, a persistat. Astăzi, el ghidează programarea festivalului, pe măsură ce este nevoie de o navifare atentă, cenzură în creștere și nevoia tot mai mare de a servi un public mai larg și mai tânăr. „Încercăm să vindem 50% din bilete la prețuri sub 30 de lire sterline,” a adăugat Luxford, „pentru că, dacă artiștii nu există fără public, festivalurile nu există fără acces.”

Harold David a invocat un alt tip de ADN pentru Avignon: unul născut din protest și nonconformism. „Festivalul Off a fost creat în 1966 ca o reacție împotriva instituției. Identitatea sa este ancorată în libertate și diversitate,” a spus el. În ultimii ani, Avignon și-a extins intenționat raza globală, primind ca țară invitată în 2025 Brazilia, un gest de solidaritate cu un sector cultural devastat de represiunea politică. „Ideea este să deschidem o fereastră spre lume, chiar dacă asta înseamnă să primim voci cu care poate nu suntem de acord. Acolo se află atât provocarea, cât și necesitatea.”

Vicențiu Răhau, din partea Sibiului, a vorbit despre originile festivalului ca eveniment studențesc, născut din foamea post-comunistă a României pentru conectare. „Festivalul de la Sibiu este, în primul rând, pentru comunitate. Dar este și un festival construit pe prietenie, pe ospitalitate, pe oferirea unei scene celor care nu au avut niciodată acces la una.” Peste 840 de evenimente au loc acum la Sibiu în decurs de 10 zile, în aer liber, în teatre și tot mai des prin proiecte digitale sau asistate de inteligență artificială, care se adresează unei noi generații.

Firul roșu al discuției a fost generat de întrebarea cum ar trebui să răspundă festivalurile la crizele actuale fără a deveni reactive sau demonstrative?

Pentru Edinburgh, răspunsul a fost adoptarea conceptului de „adevăr” ca busolă curatorială în 2025. „Adevărul a devenit un termen degradat,” a observat Luxford, „dar acum este mai important ca niciodată să-l investigăm prin teatru.” Unul dintre punctele centrale ale festivalului este o satiră despre criza financiară globală din 2008, cu accent pe prăbușirea Royal Bank of Scotland, o piesă care aduce și un omagiu gânditorului iluminist Adam Smith. Un alt exemplu este Cutting the Tightrope, o serie de piese scurte care abordează problema cenzurii în teatrul britanic actual.

La Sibiu, programarea s-a inspirat din conceptul de ospitalitate al lui Jacques Derrida pentru a construi tema „Mulțumesc”. Spectacolele au explorat teme personale și politice: intervențiile socio-politice ale lui Milo Rau, reflecțiile lui Tiago Rodrigues despre relația cu tatăl său și pierderea, precum și lucrări care integrează inteligența augmentată. „Trebuie să atingem toate tipurile de public,” a spus Răhau, „de la cei care nu au pus niciodată piciorul într-un teatru până la cei care caută sens în experimentele artistice.”

Pentru Avignon, David a subliniat schimbarea de la o recepție pasivă la o curatorie internațională activă. „Nu mai așteptăm doar ca trupele să aplice. Construim parteneriate pe termen lung.” Rezultatul: o dublare a spectacolelor internaționale în ultimii ani și o atenție sporită acordată regiunilor subreprezentate precum Asia Centrală sau America Latină.

Reinventarea prin dialog

Cel mai puternic mesaj al panelului a venit de la Octavian Saiu, ale cărui intervenții au amintit audienței că festivalurile nu sunt birocrații sau mărci comerciale, ci întâlniri. „Festivalurile nu trebuie să fie despre rearanjarea prejudecăților,” a declarat el. „Ele sunt despre perturbarea acestora.” Citându-l pe William James și amintind de apelul lui Churchill de după război de a „restaura încrederea oamenilor în propria umanitate”, Saiu a argumentat că adevărata misiune a festivalurilor este de a ajuta publicul și artiștii să-și reimagineze lumea și pe ei înșiși.

„Schimbarea,” a insistat Saiu, „nu este același lucru cu evoluția. Evoluția presupune modificarea ADN-ului. Dacă nu evoluăm, teatrul va deveni ceea ce este astăzi opera: admirată, dar irelevantă.”

Asigurarea viitorului artelor spectacolului

Criza climatică a fost o altă preocupare majoră. „Festivalul de la Avignon are loc vara. Până în 2050, ne-am putea confrunta cu temperaturi de 50°C,” a avertizat David. „Trebuie să ne adaptăm, nu doar artistic, ci și logistic.” Între timp, Luxford și Răhau au subliniat nevoia de sustenabilitate nu doar ecologică, ci și socială: atragerea unui nou public, sprijinirea artiștilor emergenți și garantarea accesibilității festivalurilor pentru toți.

Mesajul de încheiere a fost unul optimist, ancorat în nevoia profund umană de artă și întâlnire. „A fi om înseamnă a avea nevoie de spectacol,” a spus David. „Teatrul va supraviețui. Întotdeauna a făcut-o.”

Iar la Sibiu, această supraviețuire este deja pregătită pentru viitor. „Pregătim voluntarii noștri timp de nouă luni,” a spus Răhau. „Ei devin spectatori, ambasadori, creatori. Îi ascultăm. Ei sunt următorul ADN al festivalului nostru.”

Reprezentare, incluziune și vocea femeilor

Un moment important al sesiunii a fost adus de intervenția Oanei Marin, lector la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și coordonatoare a Bursei de Spectacole. Lucrând îndeaproape atât cu femei migrante, cât și cu artiști emergenți cu dizabilități în România, Marin a adus în discuție o dimensiune adesea marginalizată în conversațiile curatoriale: cea a reprezentării reale și autentice.

„Practica mea este complet intersecțională,” a declarat ea. „Dar am realizat cât de subțire este linia dintre reprezentare și semnalizarea de virtute. A fi om, în primul rând, mai ales în contexte politice complexe, contează cel mai mult. Ideologia ascunde deseori inegalități mai profunde, multe dintre ele economice.”

Apelul său a fost unul clar pentru mai multă responsabilitate, mai multă empatie și pentru discuții autentice despre ce înseamnă cu adevărat reprezentarea. „Avem nevoie de timp, grijă și conversații detaliate despre ce înseamnă reprezentarea și cum ar trebui ea să arate.”

Intervenția sa a adăugat o dimensiune necesară reflecției despre festivaluri, dincolo de cifre, de naționalitate și diversitate simbolică, rămâne întrebarea esențială: cine are cu adevărat spațiu să creeze, să fie văzut și auzit?

Într-o epocă a fragmentării, conversația dintre Sibiu, Avignon și Edinburgh a arătat cum vocile distincte pot converge nu într-o uniformizare, ci într-o solidaritate. Așa cum a concluzionat Saiu: „A fi împreună nu înseamnă a fi identici. Înseamnă că ne putem întâlni pe scenă, la masă, prin artă. Și poate că aceasta este misiunea noastră: să facem dialogul posibil din nou.”