Maxime Robin, Director Artistic al Théâtre des Confettis (Quebec City, Canada); Programator pentru Carrefour International de Théâtre de Québec

Un manager cultural pasionat care lucrează la intersecția dintre scenă și ecran, Maxime Robin este actor, scriitor și regizor, a cărui preocupare principală rămâne lumea teatrului. Stabilit în Quebec City, el conduce Théâtre des Confettis, o companie de teatru pentru tineri, cunoscută pentru munca sa inovatoare și captivantă. Ca programator pentru prestigiosul Carrefour International de Théâtre de Québec, el este dedicat aducerii în fața publicului a unor spectacole diverse și care provoacă la reflecție. La primul său târg european de arte, SIPAM, Maxime a împărtășit perspective asupra muncii sale, viziunii sale asupra diferențelor transatlantice din scena artistică și viziunii sale despre rolul teatrului în societate.

Cum a fost experiența ta până acum la SIPAM și în Sibiu?

Maxime Robin: Mă simt extraordinar, este grozav. Îmi place foarte mult, oamenii sunt atât de amabili și primitori și, da, sunt foarte fericit. Văd spectacole grozave, ceea ce mă entuziasmează foarte mult.

Având în vedere că acesta este prima ta bursă de spectaocle în Europa, cum ai descrie diferențele dintre bursele de spectacole europene și cele din America de Nord?

Maxime Robin: Este cu siguranță un loc foarte diferit aici comparativ cu America. Oportunitățile, modurile de a intra în contact cu oamenii și abordările sunt toate destul de diferite. Și este, de asemenea, ceva ce faceți aici de mult timp, ceea ce îi conferă o anumită profunzime și tradiție.

Ne poți oferi o prezentare generală a Carrefour International de Théâtre de Québec și să ne explici cum definești direcția artistică?

Maxime Robin: Carrefour International de Théâtre de Québec a început în anii ’90, are loc în Quebec City, cel mai vechi oraș francofon din America de Nord. Și suntem în provincia Quebec, Canada, cu o populație de aproximativ 900.000 de oameni. Suntem un festival care are loc pe parcursul a trei săptămâni primăvara, de la mijlocul lunii mai până la începutul lunii iunie. Este un festival de arte ale spectacolului, deci avem circ, avem dans, avem o mulțime de lucruri, avem chiar și magie uneori, dar accentul nostru principal este pe teatru.

Căutăm întotdeauna o dramaturgie puternică, o linie puternică. Căutăm lucruri care să stimuleze implicarea publicului. Ne dorim ca oamenii să fie implicați,  poate fi emoțional, poate fi estetic, pot fi multe tipuri diferite de implicare, dar ne dorim cu adevărat ca oamenii să fie absorbiți de lucrare.

Cum abordezi selecția lucrărilor internaționale pentru festival? Ce proporție din programul vostru provine din afara Canadei?

Maxime Robin: Festivalul are, de obicei, cinci producții ale orașului, așadar cinci tableaux vivants din Quebec City, numite Où tu vas quand tu dors en marchant. Este gratuit pentru oricine să se plimbe și să vadă aceste lucruri întâmplându-se în oraș. Poate fi în aer liber sau în interior, dar cu acces foarte larg.

Apoi avem cinci producții naționale, din Canada și Quebec, în principal din Quebec, pentru că acolo oamenii vorbesc în principal franceză. Și avem în fiecare an, aproximativ, cinci producții internaționale. Apreciem foarte mult diversitatea, așa că ne dorim cu adevărat ca ceea ce oferim publicului nostru să fie foarte divers, foarte diferit. 

Cum arată modelul de finanțare al festivalului? Cum este susținut financiar festivalul?

Maxime Robin: În Quebec, suntem finanțați de diferite niveluri ale guvernului. Primim finanțare de la Canada, primim finanțare de la provincia Quebec și primim finanțare de la oraș. Așadar, este un festival public. Dar ceea ce este interesant în Quebec este că autoritatea care acordă banii organizațiilor culturale este separată de guvern. Nu există nicio modalitate pentru un guvern de a ne dicta linia artistică sau de a influența munca artistică a unei organizații culturale. Așa că suntem foarte protejați în acest sens, dar de asemenea strângem și fonduri prin fundraising.

Din perspectiva ta, care sunt diferențele culturale pe care le observi între festivalurile europene și cele din America de Nord, în special în ceea ce privește implicarea publicului și obiceiurile culturale?

Maxime Robin: Din punctul meu de vedere,  și aș putea să greșesc, cetățenii europeni au o relație foarte diferită cu cultura. Este profund integrată în viața de zi cu zi și este privită ca parte a modului în care oamenii înțeleg și experimentează lumea.

În Quebec, este un pic mai complicat. Teatrul este uneori perceput ca fiind elitist sau rezervat unei elite culturale. La Carrefour, lucrăm din greu pentru a contracara această percepție și pentru a demonstra că teatrul este pentru toată lumea. O parte majoră a acestui efort este accesibilitatea, atât în ceea ce privește prețul biletelor, care este „plătește cât poți” pentru fiecare spectacol, cât și în crearea unor experiențe care să se potrivească programelor și publicurilor diverse.

Aici, la Sibiu, ceea ce mă uimește este pur și simplu abundența de oferte culturale într-un oraș atât de compact. Totul este la distanță de mers pe jos și există un flux constant de experiențe artistice, fie că este vorba despre artă vizuală, teatru sau chiar instalații VR. Este incredibil de stimulant pentru un artist.

Care crezi că sunt cele mai presante provocări cu care se confruntă în prezent sectorul artelor spectacolului din Canada?

Maxime Robin: Nu știu care este „cea mai” importantă, dar pot să-ți spun care sunt preocupările noastre. După cum ți-am spus, vrem să facem teatrul accesibil. Cineva a spus mai devreme astăzi că trebuie să fim atenți la modul în care artiștii vor să-și întâlnească publicul și la modul în care publicul vrea să-i întâlnească pe artiști. Ca programatori și instituții, este responsabilitatea noastră să facilităm această întâlnire în cel mai bun mod posibil.

O altă provocare este îmbrățișarea dimensiunii politice a artei. Trebuie să folosim arta ca un instrument pentru a îmbunătăți lumea, ceea ce implică inevitabil luarea unor poziții politice. Asta nu este întotdeauna ceva automat în America de Nord, este ceva ce poate fi evitat, dar eu cred că nu ar trebui să ne ferim de asta.

Limba este un factor semnificativ în peisajul cultural din Quebec. Cum gestionează festivalul tău această chestiune lingvistică și oferiți în prezent traduceri pentru publicul internațional?

Maxime Robin: Quebec City este în mare parte francofon. Aproape toată lumea vorbește franceză, deși există mici comunități care nu o fac. Ca festival, programarea noastră este concepută în principal pentru publicul francofon.

Chestiunea limbii în Canada este complexă, deoarece cea mai mare parte a țării funcționează în engleză. Există multe spații pentru artiștii anglofoni în întreaga Canada, dar pentru vorbitorii de franceză, Quebec este principalul centru. Deși există comunități francofone în afara Quebecului, ele sunt mult mai mici. Așa că ne adresăm în principal publicului francofon.

În prezent, nu oferim traduceri în timpul spectacolelor, dar luăm în serios în considerare adăugarea acestora în viitor, pentru a acomoda mai bine oaspeții noștri internaționali care nu vorbesc franceza.

Cât de mare este publicul tău internațional și cum influențează acest lucru deciziile tale de programare?

Maxime Robin: Nu avem cifre precise, dar producția noastră în aer liber, Où tu vas quand tu dors en marchant, atrage un public internațional semnificativ datorită turismului din Quebec City. Deoarece este în aer liber și adesea non-verbală, este extrem de accesibilă indiferent de limbă.

Un alt factor este că în Quebec există o tradiție puternică de théâtre de création. Acest tip de lucru nu se bazează întotdeauna pe un text scris ca fundație, așa că limba poate juca un rol foarte diferit în funcție de producție. Această flexibilitate ne permite să ne conectăm cu publicuri diverse.

Din perspectiva ta, de ce ar trebui ca managerii culturali și profesioniștii din domeniul artelor să ia în considerare participarea la SIPAM în Sibiu?

Maxime Robin: SIPAM oferă o oportunitate fantastică de a întâlni o gamă largă de oameni și de a descoperi lucrări artistice excelente. Întâlnești producții fascinante și ai conversații semnificative despre starea artelor spectacolului, atât în Europa, cât și la nivel global.

Dincolo de beneficiile profesionale, există și o primire incredibil de călduroasă. Toată lumea este atât de amabilă și generoasă, creează o atmosferă foarte specială. Aș recomanda cu siguranță oricui lucrează în acest domeniu să participe.

În final, tema festivalului din acest an este „mulțumesc”. Cui ai vrea să îi spui „mulțumesc” în mod special?

Maxime Robin: În cadrul festivalului, aș spune lui Teodor, voluntarul meu minunat, care a avut atât de multă grijă de mine aici, la Sibiu.

În viața mea în general… este o întrebare mare. Dacă ar trebui să aleg o singură persoană, aș spune părinților mei, pentru că au fost atât de deschiși și m-au încurajat mereu să merg mai departe.

Din punct de vedere artistic, Robert Lepage a avut o influență uriașă asupra mea ca și compatriot din Quebec. Îmi amintesc că am văzut piesa lui La Face Cachée de la Lune când aveam aproximativ 15 ani. Am ieșit din teatru gândindu-mă: Asta este ceea ce vreau să fac. Așa că, în mod clar, îi sunt recunoscător.